• a numărul de înregistrare sau de identificare a desenului;
• b denumirea desenului;
• c numele proprietarului legal al desenului.

Zona de identificare trebuie amplasată în unghiul inferior dreapta al indicatorului, sensul de citire fiind cel al desenului. Zona de identificare trebuie pusă în evidenţă, de preferinţă prin încadrare cu o linie continuă, având aceeaşi grosime ca linia folosită pentru executarea chenarului care delimitează câmpul desenului (ISO 5457).

NOTĂ:
- În cazul unui subcontract sau al cerinţelor altor parteneri, este posibil ca desenul să fie identificat prin mai multe numere, unul fiind atribuit de proprietar, celălalt de subcontractant sau de un alt partener.
- Trebuie folosite metode corespunzătoare pentru a se face distincţie între cele două numere. În nici un caz, numărul original nu trebuie eliminat, numărul suplimentar nu trebuie înscris în rubrica rezervată numărului atribuit de proprietar.
- Denumirea desenului trebuie să indice din punct de vedere funcţional obiectul desenului (de exemplu, denumirea piesei reprezentate sau a ansamblului).
- Numele proprietarului legal (firmă, companie, întreprindere etc.) poate fi indicat prin denumirea sa oficială, prin denumirea prescurtată sau prin siglă.
- Dacă este loc suficient, această rubrică poate fi folosită şi pentru includerea unor indicaţii privind protejarea drepturilor proprietarului.
- Dacă nu, aceste indicaţii ar trebui prezentate în altă parte a indicatorului sau în afara acestuia, sau chiar în afara chenarului care delimitează câmpul desenului (de exemplu, în fâşia de îndosariere, a se vedea ISO 5457).

• informaţii indicative
• informaţii tehnice
• informaţii de ordin administrativ

  Informaţiile indicative sunt necesare pentru evitarea erorilor de interpretare a metodei de reprezentare folosite în cazul desenului respectiv. Aceste informaţii sunt:

•     d  simbolul care indică metoda de proiectare (primul sau al treilea diedru);
•     e  scara principală a desenului;
•     f  unitatea pentru exprimarea dimensiunilor liniare, dacă este o altă unitate decât milimetru.

Informaţiile d, e, şi f sunt obligatorii numai în cazul în care reprezentarea nu poate fi înţeleasă fără aceste informaţii suplimentare.

Informaţiile tehnice care se referă la metodele şi convenţiile speciale pentru desenele de execuţie pot fi prezentate după cum urmează:

• g  metoda de indicare a stării suprafeţei (a se vedea ISO 1302);
• h metoda de indicare a toleranţelor geometrice (a se vedea, de exemplu, ISO 1101);
• j  valorile toleranţelor generale care se aplică dacă nu sunt indicate toleranţe individuale (a se vedea ISO 2768);
• k  orice alt standard din acest domeniu.

Informaţiile de ordin administrativ sunt dependente de metodele folosite pentru utilizarea desenului. Ele pot fi prezentate după cum urmează:

• m  formatul planşei de desen;
• n  data primei ediţii a desenului;
• p indicele aferent unei revizuiri (se înscrie în rubrica corespunzătoare numărului desenului a);
• q data şi o descriere succintă a revizuirii aferente indicelui p; indicele p se repetă;
• r alte informaţii de ordin administrativ (de exemplu, semnăturile persoanelor responsabile pentru desen şi pentru actualizare).

Informaţia q poate fi dispusă pe desen, în afara indicatorului, sub forma unui tabel distinct sau prezentată într-un document separat.

Model de indicator ce respectă prevederile SR ISO 7200 şi este utilizat de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca:

• n este numărul planşei;
• p este numărul total de planşe.